Percy Bysshe Shelley

When the Lamp Is Shattered

When the lamp is shattered
The light in the dust lies dead
When the cloud is scattered
The rainbow's glory is shed.
When the lute is broken,
Sweet tones are remembered not.
When the lips have spoken,
Loved accents are soon forgot.

As music and splendour
Survive not the lamp and the lute.
The heart's echoes render
No song when the spirit is mute--
No song but sad dirges,
Like the wind through a ruined cell,
Or the mournful surges
That ring the dead seaman's knell.

When hearts have once mingled
Love first leaves the well-built nest.
The weak one is singled
To endure what it once possessed.
Oh Love! who bewailest
The frailty of all things here,
Why choose you the frailest
For your cradle, your home, and your bier?

Its passions will rock thee
As the storms rock the ravens on high.
Bright reason will mock thee,
Like the sun from a wintry sky.
From thy nest every rafter
Will rot, and thine eagle home
Leave thee naked to laughter,
When leaves fall and cold winds come.

.

Alexandra Sârbu

Percy Bysshe Shelley

Când lampa e sfărâmată

Când lampa e sfărâmată
Lumina zace moartă în praf
Când norii sunt împrăştiaţi
Gloria curcubeului se revarsă.
Când lăuta e stricată,
Acordurile dulci se uită.
Când buzele au grăit,
Accentele iubite sunt iute uitate.

Precum muzica şi măreţia
Nu dăinuie fără lampă şi lăută
Aşa nici ecourile inimii nu răzbat
Cu vreun cânt când cugetul e mut –
Nici un cânt, doar bocet funebru,
Ca vântul auzit printr-o odaie părăsită,
Sau ca talazurile sumbre
Ce bat clopote de mormântare pentru marinarul mort.

Când inimile s-au împletit odată
Iubirea părăseşte întâi cuibul atent construit.
Cel slab rămâne singur
Să îndure ce avea cândva.
Ah Iubire! Ce deplângi aici
Slăbiciunea tuturor lucrurilor
De ce ai ales pe cel mai slab
Să-ţi fie leagăn, casă şi catafalc?

Pasiunile iubirii te vor scutura
Aşa cum furtunile scutură corbii în înalt.
Judecata limpede te va sfida,
Precum soarele pe un cer de iarnă.
Din cuibul tău fiecare grindă
Va putrezi, iar vulturul tău acasă
Te va lăsa gol ca să se râdă de tine,
Când pleacă toamna şi vânturile reci vin.